SA NU TOLERAM VIOLENTA!

SA NU TOLERAM VIOLENTA! Prof.CORINA TONITA,LIC.TEHN.HORIA VINTILA,SEGARCEA,DOLJ. Aducand vorba de violenta verbala,emotionala,fizica sau alta forma de violenta,ea nu trebuie tolerata absolut deloc,deoarece tolerarea ei presupune acceptarea demigrarii fiintei umane sub forma practicarii comportamentelor imorale,care pot fi periculoase, in anumite forme ale violentei pentru om,comportamente care duc la dezumanizare ,la apropierea omului de animal.E drept ca ,in functie de circumstante,fiecare om devine la un moment dat violent,chiar daca de aceasta data poate violenta apare ca o reactie de autoaparare ,care poate fi fireasca pana intr-un anumit punct,insa lucrurile iau o alta intorsatura daca ne gandim ca violenta naste violenta si nu ar trebui sa fie asa.Voi analiza un pic,aceasta sintagma –VIOLENTA NASTE VIOLENTA-atat pentru a explicita cele spuse mai sus,cat si pentru a lamuri intr-un fel aceste reactii de raspuns ale omului la violenta,reactii care ne duc cu gandul la instinctele animalice ale omului.Reflectand la cele spuse mai sus si anume ,violenta naste violenta ,ca o reactie de raspuns,reactie de raspuns care apare ca o reactie de autoaparare ,violenta,asa cum am spus,este pana intr-un anumit punct fireasca ,caci omul trebuie sa se apere cumva ,mai ales in cazul violentei fizice,insa aici se pune cel mai bine problema prevenirii violentei,adica sa facem in asa fel incat sa nu se ajunga la actul violent in sine.Daca violenta naste violenta,atunci sa nu se ajunga la violenta pentru a-i da posibilitatea de a se perpetua. PREVENIREA VIOLENTEI Desigur,exista teorii diverse despre prevenirea violentei ,insa cred eu ca,lucrul cel mai eficace in prevenirea violentei ar fi analizarea consecintelor altor forme de violenta pentru a putea percepe mesajul dezastruos al acestor consecinte asa incat la nivelul mentalului uman sa se instaleze reactia de refuz fata de violenta.Daca sintagma « ce tie nu-ti place ,altuia nu-i face ,nu ne ajuta prea mult sau tine mai mult de teorie decat de practica,macar acest mesaj dezastruos produs de consecintele violentei sa ne faca sa refuzam sa practicam violenta sub toate formele ei si cred ca,nu exista o forma de violenta care sa cuprinda o doza mai mare sau mai mica de violenta decat alta forma de violenta,in sensul ca toate formele de violenta produc dezumanizare.Si oare,se pune intrebarea :ESTE DE TOLERAT ACEST LUCRU ?Si,pentru a raspunde la aceasta intrebare,ma voi opri asupra titlului-SA NU TOLERAM VIOLENTA ! Desigur,cand am ales acest titlu,m-am gandit la o scala a tolerantei fata de anumite atitudini si comportamente imorale,scala,in care in dreptul conceptului de toleranta fata de violenta am pus cifra o,cifra care asa cum se stie,echivaleaza cu nimic,caci nimic din ceea ce este uman nu ar trebui sa se apropie de animal,prin violenta.La nivel social,nu trebuie sa toleram violenta,in genere,deoarece societatea are mult de suferit,in sensul ca datorita acestor acte violente,asistam la o degradare lenta,dar sigura,a societatii.Fragmentand in ramuri violenta,reies trei forme principale ale violentei si enumerandu-le avem :verbala,emotionala,fizica,si care,prin raportare la toleranta,toleranta primeste sau ar trebui sa primeasca tot,nota 0,si asta pentru ca :daca toleram violenta verbala,nu toleram altceva decat un limbaj indecant,limbaj care de cele mai multe ori,doare mai mult decat o palma.Daca toleram violenta emotionala,toleram atunci,inhibitia psihica,teroarea ,lipsa libertatii opiniei ,emotiile,jigniriile de orice fel care pot avea astfel de consecinte.Daca toleram violenta fizica ,toleram de fapt mutilarea fizica a fiintei umane,prin urmare violenta nu trebuie tolerata sub nici un aspect al ei si toleranta raportata la violenta trebuie sa primeasca in orice conjunctura si pe orice scala,nota o.

ACTIVITATEA EXTRACURRICULARA DE JOC,FACTOR AUXILIAR IN FORMAREA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII ELEVULUI.

ACTIVITATEA EXTRASCOLARA DE JOC,FACTOR AUXILIAR IN FORMAREA SI DEZVOLTAREA ELEVULUI. PROF. CONSILIER TONITA CORINA,LIC.TEHN.HORIA VINTILA,SEGARCEA,JUDETUL DOLJ Este bine stiut ca orice activitate umana,in special cele intense necesita o perioada de relaxare pentru a ne putea reface fortele atat intelectuale,cat si fizice,aceste perioade de relaxare indentificandu-se cu timpul nostru liber.Vorbind de timpul liber la elevi ,acesta ar trebui umplut cu anumite activitati care sa completeze intr-un fel sau altul integrarea socio-profesionala corespunzatoare,acest scop ultim pe care scoala il are ca obiectiv ar trebui realizat si in activitatile extrascolare realizate cu elevii si de ce nu si in timpul liber,constituindu-se ca un factor auxiliar atat in formarea cat si in dezvoltarea si maturizarea personalitatii,comportamentului si atitudinilor elevilor.Aprofundand acesti factori ,este bine mai intai sa realizam o enumerare a lor pentru ca sa vedem apoi care este aportul pe care acestea il aduc in dezvoltarea de care vorbeam.Avand in vedere acest fapt,amintesc:activitatile sportive,care au mai multe arii si compartimente de activitate:balet,diverse dansuri,innot si alte activitati de acest gen pana se ajunge la sportul de performanta,activitati recreative,ca:invatarea lucrului manual,drumetiile,excursiile,taberele,diverse simpozioane si mese rotunde,precum si activitatile din saptamana ''scoala altfel'',activitati care vor avea ca scop ajutarea programelor scolare de a-si indeplini rolul.Cred ca intre programele scolare si asfel de activitati extrascolare ar trebui sa existe o stransa si impermeabila legatura,activitatile extrascolare venind ca o completare a programelor scolare.La modul general vorbind ,activitatile extrascolare au un rol foarte bine stabilit si trasat in formarea si dezvoltarea elevului,care in cele mai dese cazuri poate prinde mai bine decat programele scolare la un anumit moment dat,caci ce este mai frumos decat sa iti petreci timpul liber intr-un mod constructiv si formativ care sa-ti aduca autosatisfactie?Apoi,trebuie sa recunoastem ca unele programe sunt foarte incarcate si chiar rigide ,ele neatingandu-si adevarata menire si ca activitatile extrascolare datorita faptului ca se realizeza in timpul liber si se stie bine ca perceptia de timp liber este una relaxanta ,indeplinesc ceea ce nu pot indeplini aceste programe .As dori in continuare,sa ma opresc asupra activitatilor extrascolare al caror fundament il constituie jocul,ca si metoda eficienta de dezvoltare si formare a elevului si pana la urma si de integrare socio-profesionala corespunzatoare.Avand un rol imens in invatare,datorita faptului ca acest gen de invatare se produce pe un fundal relaxant,care nu impune constrangere,emotii,teroarea impusa de unii profesori,metoda jocului ca si activitate extrascolara castiga teren in procesul de insusire de cunostinte atat prin forma cat si prin continut.Luand forma unor activitati ca cele de genul:SA INVATAM ALFABETUL PRIN JOC,SA INVATAM SA ADUNAM PRIN JOC SAU SA INVATAM PRIN DIFERITE RECOMPENSE SI PEDEPSE CU CARACTER EDUCATIV,continutul activitatilor de acest gen devine foarte placut si relaxant,lucru atat de benefic in insusirea cu o mai mare precizie a cunostiintelor.Ca o parte componenta a metodei jocului folosita in activitatile extrascolare ,prinde foarte bine si metoda jocului de rol. Aceasta metoda a jocului si a jocului de rol prinde foarte bine la varste mai mici ale elevilor dar ,ea are acceasi productivitate si la elevii mari,daca este folosita corect,ajutand la intelegerea si invatarea anumitor concepte care in mod normal se insusesc mai greu,in final la distingerea raului de bine,prin punerea in diverse ipostaze de viata ,prin simularea acestora ,simulare care va pune elevul respectiv in pielea personajului ,punandu-se in pielea personajului elevul poate distinge binele de rau si asfel deciziile lui vor fi unele intelepte.Inchei seria de idei,subliniind faptul ca atat metoda jocului cat si cea a jocului de rol ar trebui folosite mai des in activitatile extracurriculare si ar trebui sa ofere atat forma cat si continutul acestora.

SEVERITATE SAU INDULGENTA?

SEVERITATE SAU INDULGENTA? Intr-adevar ,un semn de intrebare in procesul metodelor si tehnicilor de invatare eficienta folosite de dascali pentru asi motiva elevii sa acorde importanta procesului instructiv-educativ desfasurat in scoli,in genere. Doi poli opusi,doua cuvinte antonime,par sa strabata ca un fir rosu intreg domeniul proceselor si tehnicilor de invatare eficienta.Asupra lor ma voi opri in continuare,mizand pe sublinierea puntelor tari si punctelor slabe ale acestor doua concepte:severitate si indulgent,pentru ca la final,sa las loc interpretarilor. SEVERITATEA-PUNCTE TARI- Severitatea este buna atunci cand aceasta presupune o consecventa a relatiei profesor-elev,de exemplu ,atunci cand ea are la baza respectul reciproc.In alta ordine de idei,severitatea este benefica doar atunci cand nu are repercursiuni nefaste asupra psihicului elevului,repercursiuni care pot afecta procesul instructiv-educativ si trebuie subliniat faptul ca aceste caracteristici merg mai mult la copiii asa-zis puternici psihic,insa nu au aceeasi eficacitate pentru copiii sensibili. SEVERITATEA-PUNCTE SLABE- Amintind de copiii sensibili ,se face trecerea la punctele slabe ale conceptului de severitate si anume,severitatea,asa cum am spus poate afecta atat procesul instructiv-educativ ,cat si intreg parcursul vietii scolare al unui elev ,provocandu-I inhibitii si atitudine de repulsie atat fata de profesor,cat si de scoala,deci caracteristica punctelor slabe ale severitatii ar fi aceea ca produce inhibitii si atitudine de repulsie. INDULGENTA-PUNCTE TARI- Vorbind de indulgent,in cadrul scolii,personal consider ca,indulgent este benefica procesului instructiv-educativ in sensul ca aceasta creeaza o atmosfera de lucru detasata ,fara stress,emotii,inhibitii,atmosfera ce il va ajuta pe copil sa-si insuseasca notiunile cu drag,nu din necesitatea dictate de teroarea severitatii. De asemenea ,indulgenta permite profesorului care o practica,sa se apropie de universul sufletului de elev,care pana la urma nu este decat un copil,care este intr-un continuu proces de dezvoltare,maturizare,formare de caracter si personalitate,caci este bine stiut faptul ca pentru a se putea dezvolta armonios ,personalitatea unui copil trebuie sa dispuna de o atmosfera propice ,nu de una plina de teroare.Aceastea ar fi,in ansamblu,caracteristicile principale ale indulgentei practicate in scoala,dar…exista un dar,totusi… INDULGENTA-PUNCTE SLABE- Asa cum oamenii,sunt diferiti intre ei ,si elevii sunt diferiti in functie de temperament si de caracter,,indulgenta avand astfel si puncte slabe ,in sensul ca exista si elevi care profita de buna intentie a profesorilor ,tratand acest lucru,dintr-o perspective nu tocmai favorabila insusirii corespunzatoare de notiuni ,perspective care presupune printer altele,atitudine batjocoritoare fata de profesorului indulgent ,afirmarea sinelui sau a propriei personalitati,cu tenta narcisista si neacceptarea altor puncte de vedere decat cele proprii. CONCLUZIILE ANALIZEI COMPARATIVE Prin urmare,reflectand la cele prezentate,se pune intrebarea:SEVERITATE SAU INDULGENTA IN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV? Pentru a putea clarifica aceasta chestiune,cred ca profesorii trebuie sa dispuna de o buna cunoastere a elevilor,sa fie buni psihologi,cu alte cuvinte,pentru a putea actiona cu indulgent sau severitate ,in functie de ceea ce se potriveste unui elev mai bine,intr-o anumita perioada din viata de elev ,sau intr-un anumit moment ,caci exista si momente ,si perioade de viata in care trebuie sa actionam cu indulgenta sau cu severitate pentru a motiva un elev sa adopte un comportament specific statutului

SA NE PRETUIM PARINTII!

SA NE PRETUIM PARINTII! PROF.CORINA TONITA,C.S.A.P lic tehn Horia VINTILA,SEGARCEA,Dolj MOTTO:SA NU NE UITAM RADACINILE,CACI DIN ELE PROVENIM SI PURTAM AMPRENTA LOR,IN A NOASTRA TRECERE PRIN ASTA LUME ! Cu un titlu si un motto ce rasuna ca un indemn ,ca o luare aminte in pelerinajul nostru prin asta lume deschid seria de idei pe care vreau sa le expun in aceasta lucrare ce nu se vrea a fi nici o predica religioasa ,nici una cu o tenta morala sub forma de porunca,ci pur si simplu trebuie privita ca pe o realitate ce ni se impune prin insasi conditia umana.Realitatea este ,asa cum am spus si in motto ,ca avem niste radacini,pe care le purtam in codul nostru genetic ,radacini fara de care nu am fi putut exista in aceasta lume si care isi fac simtita prezenta in conduita,trasaturile de personalitate si actiunile pe care le intreprindem ,ca o conditie a codului genetic. Ei bine,asa cum bine se intelege,radacinile fiecarui om in mod particular si individualizat ,sunt parintii si fiecare dintre noi stie ce inseamna cuvantul parinte,pentru unii inseamna ceea ce au mai scump pe lume,adica metaforic vorbind,icoana la care se inchina in fiecare zi,pentru altii reprezinta doar fiintele care le-au dat viata ,dar nu un lucru cu o semnificatie sacra.Acestora din urma as dori sa ma adresez in mod special,facand apel la sensibilitatea si constiinta morala a acestora.Mizand pe coardele sensibile ale fiintei umane,as dori sa amintesc faptul ca ne dam seama de adevarata valoare a unui lucru atunci cand il pierdem,cand am dori sa il avem din nou cu noi si nu se mai poate,lucru valabil si in cazul parintilor si apoi,daca ne gandim bine,cine poate substitui dragostea parinteasca ,acea dragoste pura care ne inconjoara inca din prima zi de viata pe cei mai multi dintre noi.Ca exista si cazuri in care copilul,noul nascut,nu beneficiaza de aceasta dragoste,ca exista si cazuri in care mamele nu se pot numi in adevaratul cuvant mame,parasindu-si copiii prin spitale sau pe la colt de strada din motive numai de ele stiute,nu ar trebui sa ne creeze o atitudine de repulsie ,ci una de compatimire,caci judecand lucrurile in profunzime,numai mama care isi abandoneaza copilul stie ce e in sufletul ei,si dupa parerea mea,cred ca oricare femeie aflata in aceasta situatie in momentul cand savarseste fapta aceasta cruda de a abandona propriul copil ,se gandeste macar o clipa la faptul ca altcineva ii va oferi caminul si dragostea pe care ea nu le-a putut oferi pentru copilul sau si se gandeste ca intr-o zi il va vedea mare si bine.Tocmai acestor copii ma adresez cu acest material,tocmai asupra acestei atitudini de repulsie a copilului fata de prototipul mamei care am prezentat-o mai sus ma adresez,mizand pe formarea sentimentelor nobile fata de cei care le-au dat viata si inca o data repet ,pe constientizarea faptului ca la baza acestei fapte pe care de cele mai multe ori ne grabim sa o judecam au existat anumite motive ,care trebuie sa recunoastem,au totusi un anumit grad de zbuciumare,ca sa spun asa si totusi ,nu vreau sa particularizez acest material prin adresarea lui unui anumit public,ci doar sa reliefez faptul ca asupra acestei categorii isi pune amprenta mai mult.Intr-adevar,este greu sa cresti in casele de copii,este dur adevarul pe care copilul il descopera uneori la o varsta prea frageda ca cei care il cresc nu sunt si cei care i-au dat viata,insa cel mai greu este sa nu ii judecam pe astfel de parinti,sa nutrim sentimente reci pentru ei.Cum oare am putea depasi aceasta atitudine ?Cui oare sa ne adresam mintii sau sufletului in conditiile in care se stie,prea bine,fara sa vrem,cu aceasta problematica,ne adresam mai mult sufletului si daca ne adresam mai mult sufletului ,cum oare ar trebui sa sune aceasta adresare ?Personal consider,ca mai intai aceasta adresare asupra sufletului ar trebui sa vizeze radacinile de care vorbeam in motto ,fara de care nu am fi aparut in aceasta lume si anume acea iubire innascuta fata de cei care ne-au dat viata,care ar trebui sa nu isi piarda aceasta caracteristica de innascuta chiar si in cazul copiilor abandonati.Pentru ca aceasta caracteristica sa nu se piarda ,este nevoie de formarea sentimentelor care sa o alimenteze.Formarea acestor sentimente trebuie sa se sprijine pe formarea unei constiinte de responsabilitate fata de cei care ne-au dat viata.Responsabilitatea ar trebui sa tasneasca precum un izvor din simplu gand ca le suntem datori parintilor nostri in primul rand pentru ca ne-au dat viata si in al doilea rand din ratiunea pe care déjà am amintit-o,fara ei nu am fi fost in aceasta lume,iar in cazurile fericite responsabilitatea se amplifica ,caci parintii sunt cei care au cea mai mare grija de copii ,sunt cei care ne asigura cele necesare vietii,sunt cei care ne dau o educatie,ne formeaza primele deprinderi atat de necesare integrarii in aceasta lume.Voi incheia acest material prin binecunoscuta zicala-PARINTII NU SE LASA ALESI DE NOI,EI NE SUNT DATI DE DUMNEZEU-zicala ce inglobeaza toate teoriile despre pretuirea parintilor.

CARENTELE AFECTIVE DIN FAMILIE SI REPERCURSIUNILE LOR ASUPRA COPILULUI.

CARENTELE AFECTIVE DIN FAMILIE SI REPERCURSIUNILE LOR ASUPRA COPILULUI CARENTELE AFECTIVE se definesc ca lipsa de afectiune,dragoste,compasiune fata de persoanele de langa noi si apar ,in genere,ca si reactii de raspuns la o anumita stare de fapt ,de genul celor incadrate in liniile marginalizarii ,de exemplu,raspunsul unei persoane fata de o alta persoana care prezinta un anumit handicap sau putem vorbi de carente afective la persoanele dezorganizate din punct de vedere socio-afectiv si emotional.Raportandu-le la familie ,carentele afective apar de cele mai multe ori in famiile dezorganizate,care prezinta anumite vicii si nu numai,pot apare si la parintii care sunt atat de dedicati serviciului ,carierei,incat isi neglizeaza proprii copii.Carentele afective sunt periculoase daca ne gandim la repercursiunile pe care le poate avea asupra copilului ,caci asupra copilului se resimt cel mai bine in comparatie cu adultul,numai daca luam in discutie faptul ca daca personalitatea adultului este déjà formata asfel incat reactiile de raspuns ale sale sunt oarecum autonomizate,personalitatea copilului este in formare si se stie ca 70% din educatia copilului este data de familie ,astfel incat reactiile lui de raspuns in diferite contexte pot suferi modificari negative,modificari care pot duce la neadaptare sociala,la refuz,la inhibitii,la imposibilitatea de a finaliza o anumita actiune,gasirea unui refugiu in alte persoane care par sa ofere afectiunea pe care familia sau grupul social in care activeaza,nu le-o ofera .Fiind fiinta sociala,omul intreprinde relatii sociale,intreprizand relatii sociale,afectiunea este inevitabila,ca in actiune de cele mai multe ori are loc implicare emotionala si afectiva.Afectivitatea este prezenta pe toate fronturile vietii sociale,vorbind de afectivitate,vorbim automat si de afectiune ,caci omul este o fiinta care are nevoie de iubire,de dragoste,pentru a se putea dezvolta armonios,pentru a avea un cadru social pasnic in care sa intretina relatii sociale.In lipsa afectiunii ,omul se dezumanizeaza,isi pierde din valoare si omenie,promoveaza comportamente violente si putem spune ca fara afectiune,chiar nu se poate trai. Sa ne imaginam pentru cateva momente ce s-ar intampla daca nu am iubi,daca nu ar exista iubire .Daca nu ar exista iubire pe acest pamant,atunci omul nu ar mai avea un scop in viata bine trasat,caci el nu ar mai avea o tinta pe care sa o atinga cu ambitie,cu pasiune,cu daruire,nu ar fi existat astfel marile creatii si capodopere umane, valorile artistice,pasiunea pentru frumos,nu ar mai exista familia si perpetuarea speciei,omul ar trai ca un stalp rational ghidat de instinctele animalice ,nu ar cunoaste ce este morala si valorile spirituale,neavand morala si valori spirituale ,nu ar avea nici sentimente nobile care sa ii faciliteze existent ape pamant,deci ,iubirea,afectiunea este indispensabila integrarii armonioase in viata sociala. Si pentru ca ne-am format o parere la modul general despre ce s-ar intampla daca nu ar exista afectiunea ,iubirea sa ne indreptam acum gandurile spre copilul lipsit de afectiune in familie ,din diverse motive.Copilul acesta va resimti mai tot timpul nevoia de a se refugia in alte persoane la care observa afectiune atat fata de el cat si fata de ceilalti ,copilul acesta va dezvolta tendinte de refuz social,de inhibitie,nu va duce la bun sfarsit o anumita activitate pentru ca nu are incredere in el ,pentru ca nu are un stalp,o temelie pe care sa se bazeze atunci cand da de greu,un fundament care sa-i asigure stabilitate si continuitate.Toate aceste repercursiuni negative isi pun amprenta intr-un mod distructiv care poate lua intorsaturi tragice uneori,si analizand situatia din viata de zi cu zi ,exemplele sunt graitoare,daca ne gandim la cate adolescente aleg sa isi construiasca o familie de timpuriu o familie,fara ca aceasta sa aiba la baza dragostea ,ci doar gandul ca poate viata lor va fi alta si de cele mai multe ori dau gres.O alta situatie tragica ar fi aceea ca acesti copii aleg drumuri gresite in viata,de exemplu anturaje antisociale pe care le considera a fi atat un refugiu care sa ofere placere de moment ,dar care sunt periculoase pentru viitor si viata lor sociala. Pentru ca in fata acestor consecinte,multi dintre noi nu putem fi muti din punct de vedere afectiv ,responsabilitatea noastra morala ar fii aceea de a oferi dragoste neconditionata,iar daca prin noi,intelegem dascalii,scoala ,atunci responsabilitatea noastra este mai mare pentru ca de noi depinde formarea caracterelor ,a personalitatii viitorilor ‘’actori’’sociali ,care sa cucereasca si exploreze lumea intr-o modalitate care sa ofere integrare si cooperare sociala.Sta in puterea noastra,a dascalilor,mai mult decat in puterea altor categorii de oameni,sa le aratam iubire,compasiune si mai mult decat atat sa ne indeplinim menirea noastra principala,aceea de adevarati parinti spirituali ai acestor copii si nu numai. De noi dascalii depinde in aceste contexte destinul acestor copii ,de modul in care ii instruim si le modelam sufletul,de modul in care compensam si substituim dragostea parinteasca ,astfel incat carenta afectiva din familie aproape sa nu-si faca simtita prezenta.DE MINE,DE TINE,MAMA SAU TATA DASCAL,DEPINDE SOCIALIZAREALUI ARMONIOASA,DE TINE DEPINDE CA EL SA AIBA VALORI MORALE SI SPIRITUALE PE CARE SA LE POATA PERPETUA LA GENERATIILE VIITOARE INTR-UN MOD CONSTRUCTIV SI FORMATIV !!!DEPINZAND DE TINE,EL NU ESTE SINGUR ,NU MAI ESTE UN ‘’ORFAN’’AL SORTII ,CI UN COPIL CARE SE BUCURA DE CEL MAI NOBIL SENTIMENT UMAN,IUBIREA.Inchei seria de idei ,in ceea ce priveste carentele afective,prin a sublinia inca o data faptul ca trebuie sa ne facem datoria,sa schimbam ceva,iar daca nu putem schimba familia sau persoana care promoveaza lipsa de afectiune,atunci ,cu siguranta vom putea schimba ceva in sufletul trist,descurajat,neincrezator ,fara speranta,care asteapta insetat o oaza de iubire din partea noastra.

ELEVUL REBEL AL TIMPURILOR NOASTRE-TRASATURA DE CARACTER SAU DEMOCRATIE PROST INTELEASA?

ELEVUL REBEL AL TIMPURILOR NOASTRE-TRASATURA CARACTERIALA SAU DEMOCRATIE PROST INTELEASA. PROF.CONSILIER CORINA TONITA,LIC.TEHN.HORIA VINTILA,SEGARCEA,JUD.DOLJ Iata o tema de actualitate,ce a suferit diverse speculatii si interpretari ,mult dezbatuta in scolile romanesti ,dar si in mass-media,o tema a carei elucidare doresc sa o gasim impreuna.Va invit,asadar la reflectie ,in spatiul contextual al Romaniei actuale. Ca si gand de inceput vom avea copilul problema sau copilul rebel al scolii romanesti de azi. Acum ,cand diversele sondaje,si nu numai,insasi realitatea zilnica,ne indica faptul ca violenta in scoala a crescut,ca elevii (unii dintre ei)nu mai au bun simt si cei sapte ani de acasa,acum intervine aceasta problematica spinoasa ,care are in centrul reflectiei,atat personale,cat si de grup,printre altele si intrebarea din titlu.Sa fie problematica caracteriala?Sa fie democratie prost inteleasa?Un lucru este cert:este si una si cealalta si cand fac aceasta afirmatie ma refer la faptul ca aceasta caracteristica de rebelitate a elevilor de azi se dezvolta ,precum fatul in uterul mamei,pe terenul democratiei,foarte bine,evident prost inteleasa.Democratia prost inteleasa ,contextual vorbind,presupune printre altele :o libertate a cuvantului care la elevii de azi tinde sa ia o forma atat de personalizata,incat ei refuza sa accepte si alte puncte de vedere,caci,peste cuvantul lor nu se poate trece.Apoi ,mai presupune si adoptarea unui mod de comportament care lasa mult de dorit ,numai daca ne referim la statutul de elev,comportament care are la baza tocmai intelegerea gresita a principiilor democratice,in sensul ca daca elevul are de exemplu libertatea cuvantului sau libertatea de optiune in diverse situatii scolare,asta inseamna ca el primeaza in comparatie cu profesorul,lucru total gresit,numai daca luam in calcul cine face aducatia in scola,elevul sau profesorul.Nu as dori sa transform acest material intr-o pledoarie pentru perioada comunista,dar tin sa mentionez faptul ca si atunci existau elevi rebeli,deci putem vorbi aici de particularitati caracteriale,dar societatea comunista de atunci,nu permitea dezvoltarea acestor particularitati ,asa cum o face democratia prost inteleasa,in contextual scolar,deci ,nu democratia insasi ar fi de vina,ci proasta intelegere a ei.Evident,democratia este un lucru foarte bun,iar in contextul scolar largeste aria de cunostinte a elevilor ,permite penetrarea eficienta a diverselor metode si procedee de lucru cu elevii care faciliteaza procesul insusirii de cunostiinte ,dar aducandu-l in centrul acestei problematici pe copilul rebel,personal consider ca pentru el, era mai bine in comunism.Revenind la titlu ,cred ca elucidarea acestei problematici se afla in trasatura de caracter,caci un elev rebel percepe democratia altfel decat un elev silitor,care are cu totul alte caracteristici de personalitate,iar atunci cand I se ofera si terenul democratic de dezvoltare ,elevul rebel,devine elevul problema .