STIMULAREA MOTIVATIEI PENTRU STUDIU LA COPIII CU PROBLEME DE ADAPTARE SCOLARA.

PROF.CORINA TONITA,C.S.A.P.LIC.TEHN.HORIA VINTILA MOTTO:”De noi depinde ceea ce va fi si anume de fiecare individ separat,cu toate ca nici un individ separat nu decide cursul istoriei.”(Karl Jaspers). Iata asadar un motto ce ne invita sa unim fortele pentru a decide ceea ce va fi,motto care aparent nu si-ar avea locul in sfera de discutii despre modalitatile de a invinge inadaptarea scolara ,daca gandim lucrurile strict psihologic si anume trebuie tinut cont de faptul ca unele trasaturi si potentiale psihologice,chiar nu pot fi schimbate,oricat de mult ne-am uni fortele,insa indraznesc sa il folosesc impulsionata de ideea ca prin vointa si perseverenta ,chiar daca “nu putem muta muntii”,macar ii putem urca si astfel explora. Trecand la subiectul temei ,copiii cu probleme de adaptare,sunt tot copii,iar aceasta conditie a lor ,de cele mai multe ori nu depinde de ei si de capacitatea lor de a-si depasi aceasta conditie si gandind lucrurile astfel acesti copii nu trebuie tratati cu compasiune excesiva,ci cu responsabilitate,o responsabilitate care din punctual de vedere al dascalului se impune ca o conditie impetuoasa in procesul instructiv-educativ ,conditie care desi nu ar trebui sa aiba la baza compasiunea excesiva,ea trebuie alimentata din cand in cand de aceasta pentru a putea sa se realizeze optim scopul final :INTEGRAREA SCOLARA SI SOCIALA.In continuare voi analiza problema motivatiei pentru studiu la acesti copii,caci este bine cunoscut faptul ca exista carente in ceea ce priveste motivatia ,numai daca o corelam cu inadaptarea scolara.Consider ca un prim pas,in dezvoltarea motivatiei la acesti copii este relatia profesor-elev ca o consecinta impetuoasa in procesul de relationare optim,proces ce sta la baza scopului final (integrarea),cat si la baza procesului instructiv-educativ.O caracteristica importanta a relatiei profesor-elev ar trebui sa il vizeze pe profesor ,care trebuie sa fie un adevarat parinte spiritual al tuturor elevilor in general,si al copiilor cu astfel de probleme in special si se stie foarte bine care sunt calitatile unui parinte pentru copilul sau .Apoi ca si conditie care decurge din aceasta caracteristica,ar trebui sa stea calitatile de bun psihopedagog al dascalului ,pentru a putea depasi cu succes “barierele”care apar pe traseul educational.Ma voi opri in continuare asupra catorva astfel de obstacole care apar la copiii cu probleme de adaptare scolara si asupra modalitatilor de a le depasi prin stimularea motivatiei pentru studiu.Intrebarea care se pune este urmatoarea:ce legatura exista intre stimularea motivatiei pentru studiu ,problemele de adaptare ale copiilor ,pastrand cadrul de discutie al prezentei teme si modalitatile de a le depasi.Pai,in primul rand,prin insesi caracteristica ei definitorie ,motivatia pentru studiu poate sa ofere copilului acel impuls pozitiv care s ail faca sa vada lucrurile intr-o nuanta favorabila atat procesului instructiv-educativ ,cat si asupra dezvoltarii pozitive a personalitatii sale,personalitate care odata dezvoltata corespunzator ,ii poate facilita si o adaptare mai buna in societate in general,cat si in scoala,in particular.Dintr-o proasta adaptare ,decurg mai multe consecinte nefaste ,consecinte ce pot fi privite ca si obstacole ,cum ar fi:slaba relationare atat in grupurile sociale in care fiinteaza ,cat si in grupul scolar ,si de aici apar implicit:1.complexul de inferioritate,2.retragerea sociala,3.ramanerea in urma la invatatura ,4.abandonul scolar ,5.incapacitatea de a duce la bun sfarsit anumite actiuni si chiar situatia in care acestea au fost incepute ,nefinalizarea lor,6.insatisfactii de tot genul si in cele din urma inadaptarea sociala. 1.complexul de inferioritate - in mod general,complexul de inferioritate nu corespunde cu realitatea ,el apare ca o consecinta a neputintei de a realiza ceva. Dezvoltarea motivatiei pentru studiu la copiii cu complex de inferioritate ,ar trebui sa vizeze in primul rand eliminarea presupozitiei :-nu pot,nu voi putea niciodata sa duc la bun sfarsit actiunile acestea;ceilalti sunt mai buni ca mine ,eu nu sunt bun de nimic.-Aceasta presupozitie blocheaza motivatia si deci neputinta.Privit in ansamblu ,acest proces de stimulare a motivatiei prin eliminarea consecintelor nefaste ,ar trebui sa aiba ca impuls principal trasarea unei viziuni pozitive despre locul si rolul individului in viata ,despre posibilitatile pozitive si pline de satisfactie pe care le poate aduce integrarea in societate.Cu alte cuvinte,ramanerea in urma la invatatura ,in cazul copiilor cu probleme de adaptare ,trebuie depasita printr-o viziune optimista despre viitor.Odata instalata aceasta viziune optimista despre viitor ,consider ca elevul devine motivat pozitiv ,iar impulsul despre care vorbeam mai sus isi atinge telul sau nobil si pozitiv. 4.Abandonul scolar-apare intr-o modalitate similara ca si la ramanerea in urma la invatatura ,constituind finalitatea consecintelor negative ale problemelor de adaptare scolara.As aminti aceeasi modalitate de depasire a acestui obstacol sau mare pericol,deci prin trasarea unei viziuni optimiste despre viitor. 5.Neputinta de a incepe si finaliza actiunile scolare,cat si sociale.Stimularea motivatiei aici trebuie sa vizeze stima de sine ,constituirea unei imagini pozitive despre propria persoana ,in asa fel incat sa fie depasite presupozitiile:eu nu pot,nu voi putea niciodata. 6.Insatisfactii de tot felul –consider ca aici intervine cel mai bine stimularea motivatiei prin viziunea de care vorbeam mai sus legata atat de viitorul luminos si prosper cat si de viziunea pozitiva despre rolul si locul individului in lume si viata,cu alte cuvinte insatisfactia pe care copilul cu probleme de adaptare scolara o simte in prezent va deveni satisfactie in viitorul ce se vrea a fi luminos si prosper,cu o singura conditie:sa invete.In incercarea de a finaliza discutia referitoare la aceasta problema ,as dori sa amintesc despre acei “inadaptati social”care prezinta comportament deviant care se manifesta in mediul scolar si cateva modalitati de stimulare a motivatiei pentru studiu la aceasta categorie.Copilul cu comportament deviant este(trebuie sa recunoastem asta)de cele mai multe ori marginalizat in grupul scolar atat de catre colegi,dar si de catre cadrul didactic,care il vede ca pe o povara,trimitandu-l astfel la cabinetul de consiliere scolar,considerand ca responsabilitatea in remedierea comportamentului ii revine doar consilierului scolar,uitandu-si rolul de parinte spiritual,tratandu-l ca pe un obiect al muncii,un instrument ,nu cum este normal,ca si copil/elev.Acest dascal trebuie sa lucreze in echipa atat cu consilierul scolar cat si cu ceilalti colegi,iar aceasta echipa sa inteleaga comportamentul deviant de asa maniera incat stimularea motivatiei pentru studiu sa aiba ca scop final depasirea comportamentului deviant ,in ciuda faptului ca acest comportament presupune de cele mai multe ori violenta si rebelitate.Copilul/elevul trebuie invatat cu calm si intelegere sa isi inteleaga propriul comportament violent,deviant si rebel .Intelegerea de catre copil a propriului comportament deviant,constientizarea consecintelor nefaste ale acestuia ,precum si beneficiile pe care le va avea in urma renuntarii la acest comportament constituie una dintre cele mai importante modalitati de stimulare a motivatiei pentru studiu prin formarea ,constientizarea si manifestarea ideii de responsabilitate scolara si sociala. Concluzionand ,dezvoltarea motivatiei pentru studiu la copiii cu probleme de adaptare scolara,este o problema reala a procesului instructiv-educativ,care trebuie tratata cu mare responsabilitate de catre dascali pentru a se putea produce o integrare sociala si profesionala corespunzatoare.