VIOLENTA ESTE ARMA CELOR SLABI!

MOTTO:”RAZBUNAREA ESTE ARMA PROSTULUI” Cu acest proverb popular binecunoscut,deschid seria de idei pe care vreau sa le exprim in cadrul acestei prezentări,pentru a evidentia faptul ca razbunarea,ca si consecintă a violenţei nu este o metodă care sa aduca roade benefice relatiilor interumane,caci razbunarea si deci,violenţa nu te face nici mai inteligent si nici nu iţi deschide” porţi “către relaţiile interumane. Desigur,există si varianta inversă”cand esti bun esti luat de prost”,care ar parea să aibă mai mult succes in cadrul relaţiilor sociale,caci majoritatea oamenilor buni se inhibă uneori cand alţii vin cu aceasta replica(“cand esti bun esti luat de prost”).Unde este aşadar aplicabilitatea practică cea mai rentabilă la nivel social? Conform parerilor majoritare,se pare ca ultima replică ar fi aceea care primează la nivel social,deci in grupurile sociale ,caci oamenii buni au si ei o limită ca toţi oamenii ,dar cum stau lucrurile cu violenţa in cazul lor, la nivel social in general,cu răzbunarea in particular? Parerea mea este ca aceşti oameni se pot inhiba,dar nu si razbuna,caci bunătatea umană nu cunoaşte răzbunare,bunătatea umană este iubire,respect,colaborare,intr-ajutorare,deci eficientă la nivel social,a relaţiilor interumane. Având deci,acest rol la nivel social ,bunătatea umană inobilează sufletul uman ,deci “sufletul social”,dandu-I putere spirituală in comparaţie cu rautatea umană care denigrează fiinţa umană ,o dezumanizează,deci ii slabeşte puterea spirituală, numai dacă luam in calcul faptul ca omul rau devine un om slab atunci cand este sa acţioneze responsabil,acţiunile lui fiind unele care reliefează un caracter urât,ca de exemplu:se razbună,cauta vinovaţi,nu işi recunoaşte greşelile si cauta sa le mascheze. Dacă până acum am adus in discuţie modul de acţiune al bunataţii si rautaţii asupra sufletului uman,in continuare aş dori sa prezint aceste doua concepte contradictorii şi asupra modului lor de acţiune la nivel intelectual,indeplinind astfel adevarata menire a motto-ului. Pentru a putea sa realizez acest lucru,mă voi folosi de urmatoarea expresie cotidiană si biblică,căci tot traversăm vremuri in care educaţia religioasă din şcoli devine un fapt facultativ’’Cine este fără de păcat,sa arunce primul cu piatra”!(BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURÂ). Privită prin prisma realităţii şcolare,această maximă celebră biblică ,se poate “traduce “astfel:”RAZBUNAREA ESTE ARMA PROSTULUI”!,căci se ştie foarte bine că general vorbind,la nivel social ,oamenii culti in adevaratul sens al cuvântului,cântăresc bine lucrurile,”razbunarea”lor este una constructivă la nivel spiritual-intelectual,iar in mod particular,in şcoală cele mai multe cazuri de violenţă nu provin de la elevii silitori in adevaratul sens al cuvântului,ci tot de la cei care au multe carenţe atât la nivel spiritual,cât şi in ceea ce priveşte procesul de insuşire de cunoştiinţe. Un elev olimpic naţional,de exemplu nu işi foloseşte intelectul si spiritul pentru a se răzbuna in anumite contexte situaţionale ,ci dimpotrivă fiecare scadentă in ierarhia sa şcolară şi de valori ii este un pas spre o noua evoluţie,un dascăl cu adevarat cult nu este un dascăl care “aruncă cu pietre in stânga si in dreapta”,ci unul care zilnic are de invăţat in şcoala sa ,căci “O SCOALĂ IN CARE PROFESORUL NU INVAŢĂ SI EL II ESTE O INFRANGERE”(Constantin Noica).